Trupul tau alb pe deasupra valurilor.
Niciodata.Punand cuvintelor capastru.

Apocalipsa

Tablou din prezent: ora 6:00 dimineata,21 decmbrie 2012 .In curtea gradinii zoologie al carui nume nu mi-l amintesc,e’o liniste infioratoare.
Pe unul din holuri se plimba o girafa care poarta o palarie neagra in ton cu atmosfera.Pe blocul din spatele gradinii stau doi batrani tinandu-se de mana c-o sticla de tuica langa ei si-arunca paine uscata pescarusilor de pe plaja din Mamaia.
In fata gradinii sta paznicul cu gura cascata precum o groapa de meteorit, cu mana pe cap si capul spre cer.

Tablou din trecut : In una din camerele foarte lungi ,apartinand gradinii zoo,pe unul din peretii murdari de sperantele apuse ale vulturului inchis in colivia aruncata in mijlocul camerei,este o singura fereastra sparta .
De’afara.azi .se’aud tipete,bocete,rasete si alte te-uri infioratoare sau nu .
Din curtea gradinii zoologice se-aude un poet strigand “Nebanuite sunt caile Domnului …si ce figura de stil exceptionala creeaza intru Imparatia Sa!”
Vulturul isi baga penele-n urechi si bolboroseste ” Unde ti-s credinciosii,artistii,copiii,mamele….omenia,omenirea…ooom?”
Pe fereastra sparta aterizeaza o randunica beata .

Tablou din trecut cu cateva ore mai tarziu decat primul : Stele in miezul zilei. Paznicul gradinii sta si priveste cerul luminos ,iar undeva la capat observa un punct negru care pare’a plonja .Strriga,dar uita ca-i mut,asa cum uitase sa inchida colivia vulturului.
Isi arunca palaria ca unul din personajele lui Caragiale si-ncepe s-alerge-n cerc precum cainele in jurul cozii.Punctul negru s-apropie ,ii face cu ochiul ,iar paznicul ramane ca-n tabloul din prezent.
Cerul incepe sa danseze-n culori : portocaliu,rosu,mov ,albastru,galben,ppportocaliu ,iar vulturul incepe sa-noapte pe spate,sa zboare ,sa mearga pe apa,sa faca valuri,s-mparta nori ,sa trimita paine si vin .
Animalele gradinii zoologice danseaza prin oras ,bucurandu-se de libertate.
Un nene stand in barca vede vulturul,bate din palme,isi aprinde tigara ,isi rupe-o ureche pentru-a avea unde scruma (eco.logic) si scoate doua pahare,pentru ca niciodata nu poti bea singur,mai ales admirand ultima zi din restul vietii .
Vulturul il mangaie pe cap si-i toarna putin vin in pahare .Pleaca sa le-ajute pe babele disperate care alearga una spre cealalta strigandu-si pacatele ,dar raman balbaite cand il vad.
Copiii il saluta jucandu-se ,iar el le zambeste luandu-le mitralierele,tancurile si oferindu-le-n schimb mingii,papusi,puzzle-uri .
Vulturul aterizeaza-ntr-un final pe pamant ,iar unii imbracati in alb ingenuncheaza,altii ,vreo doi trei isi continua existenta ignorand inundatiile presupuse ,focul mistuitor si allltele.

Tablou din prezent : Girafa se plimba in continuare,intra intr-o camera,aprinde becul din mijloc ,isi da boneta jos si striga “Chiar au rasfoit toti Orbitor?Mircea,suntem singurii vii ?”

Vulturul a scapat de la zoo in data de 21 decembrie 2012 ,paznicul inmarmurit n-a stiut ce sa faca,presa a anuntat specificand ca vulturul este simbolul divinitatii ,iar natiunea manipulata usor a multa oara s-a pregatit pt sfarsitul lumii,timpului sau orice ar fi inteles fiecare .
Poetul care se plimba prin curtea gradinii a observat totul si s-a amuzat,incepand sa discute cu girafa care stia el este cu picioarele pe pamant,capul in nori si sombolizeaza un echilibru si convietuirea pasnica.
Iar restul e….imaginatie de orice fel.
Cand s-a intors a doua oara era invaluit in plete negre,priviri mute si buze si maini de inger,albe.

L-as fi-ntrebat ce legatura are invatatura lui cu-nvatatura noastra viitoare ….

….dar eu uitasem de unde-a plecat.

Chopin.Covaci.Cullum.Dostoievski.Gilbert.Tutea.MONOPOLY.

Totusi n-am putut intelege cum putea s-aline nascutele sperante-n mine ….prin gratia cuvintelor lui strambe.
“Sunt tanar,Doamna,tanar
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele in os…
Sunt tanar,Doamna,tanar,de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune,timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestiriï, sunt tanar. Buna seara!” (Florin Pitis)

* Despre tine pe oglinzi

Batrana: Eu sau ea?
Intrebare ce-mi macina maruntaiele finitului .Pasii-ncep sa-i vorbeasca dezvaluind goliciunea plamanilor de sticla.

Reflexia trecutului in oglinda: Ii pieptan parul rosu si-i cad firele din ata alb’a societatii.
Mana-i tremura si-i aud vibratia afona a sufletului torturat.
Imi bate cu pumnii-n coaste cersindu-mi viitorul.

Batrana: Mi-e dor de ea.Nu-i pot simti finetea pentru a-mi alina fumul interior.Dansez in ochii ei si-s libera sa-mi gust misterul.
Ea e singura care ma poate citi.Ingenuchez in
fata-i,implorand.

Reflexia trecutului in oglinda: Ii sarut talpile si-i sterg gura de sperante-apuse.Sparg sticla pentru -a lasa cioburile s-o patrunda aratandu-i ca traieste…inca.Insa-i pot oferi doar un zambet amar,

Batrana: E-un zambet de hiena.Imi soarbe fiecare ramasita.Zeul care ma dadea candva in leagan acum e praf pe buzele ei fragede.E frig in oglinda,dar parca-i mai bine in eternitate.Acolo e EA! Da-mi ,te rog! Cer…

Reflexia trecutului in oglinda: Cer…Cer! CER SI STELE! Nu esti ca sfintii-ntre ele.Ai ploapele grele si-atarni de-o singura geana.Ai sa te-ntorci in cei ce vor fi …Vei smulge necunoscutul si-l vei zdrobi intre dinti.

Batrana: Si-atunci tu-mi vei oferi doar talipile grele si oaspetii noi ai viitorului ce m-asteapta.Si-n final…

Reflexia trecutului in oglinda: Eu sau Ea?

Batrana: Te-am privit.”Te-am privit pana cand aerul din incapere s-a transformat intr-un cafeniu inchis”…iar eu…

Reflexia trecutului in oglinda: Am omorat un suflet.

Si-am ras constant cu intristare dupa ce-am sorbit suflete de fecioare si de barbati necopti.Am plans cu speranta oprita la glezne…caci nu vor sa se termine niciodata.

( Iar cuvantul intreg mi-e o Frunza)
Tata obisnuia sa arunce cadavre cu o nepasare cruda.

L-am urmarit si-n incercari desarte de-a manca,in sughituri de prunc infrigurat, aruncatura lui,

speram sa le dau nastere din nou ,sa le redau tot ce-au avut si nu.

Cadavrelor!

Dar tot ce le-am putut oferi au fost talpile mele de-apoi si sunetele pumnilor murdari ….iar tata le -aducea lunar oaspeti noi .

Ceva timp mai tarziu….

Seara-mi pieptanam incet rosul sangeriu al capului din care nu mai izvora nimic…si repetam surorii mele din oglinda

“N-am sa fiu o mama buna.”

Cand am ramas cu un fir de ata-n peria de sarma mi-am spus “Am sa fiu o mama buna.”

Imi pieptanasem parul pana la ultimul fir .Eram marioneta.

In lumea ‘ceea plina de papusi traiul mi-l puteam duce si copiii mi-i puteam creste.

Tata inca obisnuia sa arunce cadavre….cu lacrimi in ochi si scarba pe gura.

Eu le tineam flacara aprinsa …imi dadusem parul rosu,il aruncasem in rau ,pieptanat bine, si-aprindeam copacii din gradina copilariei.

Tata….e un om cu trup inalt si alb,cu parul auriu,obsedat de aur si-altele din campul ‘cesta,cu ochii verzi ,bolnavi de vin si vina a ceea ce n-a putut face,uneori rosu-n obraji,observand anii din mine si Larisa,pe care-o striga “Georgiana”,destul de suav,spre deosebire de-al meu.

Tata e om.Rectific.

Il visez adesea…
Samson (link)

Esti in stare macar sa-ti imaginezi ,
mă?

Arvo Part - Spiegel im spiegel (link)


Biet artist...
Saptamana trecuta am intalnit un pusti de vreo maxim 11 ani care se plimba mandru c'o tigara in gura din care tragea cu pofta .L-as fi oprit sa-mi vorbeasca din pura curiozitate,dar cu siguranta s-ar fi simtit ofensat micutul.
Azi am intalnit un pusti de vreo maxim 11 ani,c'un picior de lemn care statea la brutaria dinainte de liceu.Ce s-a intamplat mai departe n-am sa scriu,dar trebuia completat si-acest spatiu.
Aste doua intamplari mi-au invartit creierul intr-un mod haotic,mai ceva ca miscarea browniana si acum chiar ca nu vreau sa accept ce-am inteles,dar deja am facut-o,iar asta il face pe Brown mandru.

Va rog sa nu treceti pe langa a 2a istorisire fara a face ceva.
De ce anume se ocupa protectia minorilor?Gogosile sunt deja rezervate...
Wendy: Peter.You won't forget me,will you?
Peter: Me? Forget? Never.
Wendy: Will you ever come back?
Peter: To hear stories...About me.

Ahaaam...
Cand eram mica faceam balet,cand am crescut m-am prostit,iar asta e doar un exemplu.

Richard Clayderman -Balada para Adelina(link)
Do you think of me ?Baby where am i now?Where do i sleep?(link)

In cate cearsafuri straine de fiecare data cand ti-ai incalcat promisiunile mi-am pierdut visele ...
Nu-mi pare rau ca ai venit si nici ca nu te-ai intors .Ma bucur pentru fericirea mea imbatranita si rara.
Asta sper sa fie ultima oara cand iti scriu...si totusi mi-as fi dorit sa te iubesc.

Could you tell me one thing you remember about me ?

tu, linistea dintr-un cuvant
tu, ai sa faci din mine vant
tu, cand vei pleca
stiu ca tu
o sa faci din mine zbor....

Am sperat si de'aceasta data ,cu toata puterea ramasa, c-au fost mai mult decat cuvinte .Cliseu interpretabil si ieftin ! Am stiut ca ma va aduce pe culmile disperarii dar nu am putut refuza acest,inca, tot indestulator.
Crede-ma mi-era frig de fiecare data si m-abtineam sa nu tremur ca Frunza(-n vant ).Iar acum? A ramas o umbra pe scaun care emana frig,cu chipul MUT .... uneori ii simt negrul ochilor plimbandu-se de-a lungul fetei mele si -mi plec privirea ca de obicei,dar deja si-a lasat urmele .
In seara asta ,mana de langa mine-mi strabate muschii spatelui,cretinii astia care ma binedispun canta melodii ingrozitoare,betivul de la masa alaturata-mi urmareste fiecare gest,ii simt ochii lasandu-mi dare dezgustatoare pe corp si nu se-apropie de mine doar sa-l ascult ca altadata .In seara asta cuvintele tale nu si-au mai inaltat glasurile ... m-ai lasat in locul asta pierduta-n dorinta regasirii ,c-o urma de sarut sters
si-una de degete reci pe gat ...iar tu-ti traiesti linistit prezentul prins intre corzi .
Mi-ai promis ca niciodata....
ASA CEVA NU SE FACE!
Ma-ntreb daca ale tale cuvinte-au fost vapori de alcool care s-au imprastiat cu gratie in mintea mea.Dar spun : nu te cunosc si pot doar presupune.
Un alt cliseu ieftin : te gasesc in fiecare trup care-mi da falsa speranta ca esti tu .

Daca vroiai sa ne jucam de-a actorii intr-un film cu final urat ar fi trebuit sa stiu de la inceput,oricum am intrat destul de bine in rol,dupa cum observi.

A durut si doare ca dracu' iar .
Si IAR mi s-a tras o cortina de fier in fata ochilor dupa ce mi s-a aratat partea frumoasa .
Nici nu mai stiu...totu'i mut,ca tine .
Ti-ai murit cuvintele in fata mea si uite ca au inviat tot in povesti despre tine .
Esti un nimeni special si te detest pentru ca nu pot face asta.
Iti sunt moarta-n privire si-amintiri ...si cu toate astea mi-e dor de tine .

Oricum...vreau sa-ti spun ca esti prost.Si -am stricat toata scrierea ,dar ma simt mai bine.

pacat ca nu esti....si n-ai fost




Dup-o noapte-n care ai gasit un drum.....o luna roscata imi sangera plopii iar eu cu nimic nu mai pot sa te-apropii(emeric imre)
Si-s vremurile moarte...iar inimile sparte si din tacerea noastra va tasni candva,cu siguranta, un strigat care-mi va umple probabil gura de sperante apuse si tristete insorita.
-Ce maini frumoase ai.asa a inceput conversatia mea ,in troleu,cu micuta Ioana,care s-a dovedit a fi mai timida decat parea .Si-a retras mana de pe bara de langa mine si cu privirea lasata-n pamant a zambi .
In ochii mei,in seara asta,Ioana parea frumoasa .Ce-i drept..este o fata de 15 ani ,satena,cu ochii alungiti si caprui de chinezoaica,buze tuguiate ,mai degraba gura ei para un cioc de strut,cu mustata blonda,putina gusa si nas ascutit .Urata descriere ,nu?Dar in seara asta Ioana mi-a parut extrem de frumoasa.
Mi-a atras atentia foarte mult in momentul pe care il voi povesti in randurile ce urmeaza ,tocmai de aceea am vrut sa deschid o conversatie cu aceasta fiinta firava .Conversatia cu ea a fost un esec,formata din intrebari din partea mea si raspunsuri scurte din partea ei .
De Sf. Ion,a fost ziua ei de nume ,iar noi ca in fiecare seara din timpul saptamanii am asteptat autobuzul de la ora 20:12 .
Alin era un baiat inalt,slab ,blond ,destept si normal.Nimic mai mult.
-La multi ani ,Ioana .
-Multumesc,Alin.
La cateva minute,dupa ce noi ne-am intors de la magazin,sora Ioanei ii spusese ceva la ureche.
-Alin,daca vrei sa iti dau bomboana trebuie sa ma pupi.i-a spus micuta domnisoara ,zambind si inrosindu-se in obraji in timp ce a intins capul catre Alin
-Imi dai bomboana pentru ca vrei .Nu am de gand sa te pup.
Desi zambea ,am putut observa in privirea ei o mica mare dezamagire .Imi amintea de mine in trecut cand as fi facut acelasi lucru pentru ca X sa ma pupe sau macar sa ma priveasc .
L-am impins pe Alin "Pupa ,ma,fata .",dar el ,orgolios,si-a sustinut punctul de vedere cand nu trebuia.
Ioana s-a prefacut indiferenta,insa gesturile catre el o dadeau de gol.
Am tot urmarit-o zilele astea....de cate ori aude numele lui tresare si are o oarecare sclipire-n privire ,zambeste de cate ori o saluta si il impinge sau ii spune cuvinte dure doar pentru a porni o cearta(discutie pentru ea) cu el.
Acum ceva timp pentru a ma convinge de parerile mele despre ea,am "abordat-o in troleu",probabil a crezut ca sunt o lesbiana nebuna ,insa mainile ei chiar imi pareau frumoase.
In seara asta am privit-o de-a lungul drumului ,ceea ce a intimidat-o ,pentru ca se tot foia si incerca sa se uite cand la geam ,cand la usa/scari/ceilalti oameni...
Cand Alin s-a ridicat sa coboare ,ea l-a urmarit pana a ajuns la usa,intr-un zambet dumnezeiesc ,iar cand el i-a spus "Pa." a zambit din tot sufletul si l-a salutat rasufland.
A cazut pe ganduri dupa ce a plecat...si Dumnezeule! Cate amintiri imi aduce copila asta.
Cate seri la rand am stat anul trecut in autobuz aburind geamul ala nenorocit cu iluziile mele...dar acum ma multumesc s-o privesc pe ea....si alte fete care se incadreaza in descrierea de mai sus ...frumoasa sau nu.


Mi-e dor si mi-e iubire...amestecate cu frica .


(ii multumesc prin acest blog,micutei Ioana,datorita careia am reusit sa scriu intr-un final)
Totdeauna amenintati de lumina zorilor ,imbratisati pe scaun de lemn ,
Totdeauna obsedati de timp si ziua ce urma sa vina ...ca in prima noapte-a lunii
si-ntotdeauna vorbind despre sfarsitul iubirii
"...fara sa stim daca maine vom mai fi impreuna....totdeauna dragostea amenintata de altii si de noi insine
totdeauna acest soare negru care ne lumineaza,cand se ating, mainile,
totdeauna infricosati ca mainile noastre vor ajunge la capatul dragostei noastre
si totdeauna visand sa ne iubim fara sa stim
daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii
daca lumea incepe cu noi sau sfarsteste.
Totdeauna dragostea in umbra ca inteleptii lui Rembrandt
ea care n-are nevoie de intelepciune ci de speranta
si totusi daca vom muri vreodata dragostea noastra,va muri nu din pricina noptii
ci din pricina ca noi insine am amenintat-o prea mult."
(Octavian Paler.Noptile-Scrisori Imaginare)