Artistul simte ,simte pana la delir si sufera de-o boala care se zbate in interiorul sau ca intr-o cusca .Nimeni nu e capabil sa atinga artistul....iar bietul de el nu realizeaza multe.
Sa-mi spui tu ,vechiul meu prieten batran si uitat,tu,singura persoana pentru care am scris cu adevarat multe luni...cum sa lupt cu himera acestuia (himera spun !).
Ai venit pentru ca ai fost singurul pe care l-am chemat,imi zambesti si ma lasi sa-mi lipesc fruntea de umarul tau pentru ca tu nu poti fii atins de maladia pe care am capatat-o eu .
Artistul simte si nu stiu de ce dracu' nu l-au lasat sa simta intr-o camera
goala ,de ce nu l-au torturat suficient de mult incat sa-i fie teama sa iasa pentru ca l-ar ustura ochii de la atata lumina ...incat sa aiba ce-i mai bun pentru ceilalti,care nu ar avea timp sa-l priveasca pe el pentru ca s-ar bucura de
arta lui .
Sa-l uite in camera,dupa ce vor avea tot .... si sa vedem atunci cine ar mai putea observa trupul acela colosal ascuns in cearsafurile albe care ar da din maini ,ar tipa si-ar ingenuchea langa marginea patului..cersind o mangaiere .
Momentan il vor lasa liber ,ceilalti crezand ca e aproape dar niciodata nu-l vor putea ajunge din urma.
Asta e realitatea pe care am refuzat-o .
Ca sa nu te mai ametesc ....
Singurul lucru pe care mi-l doresc,"autoinsusitul" meu prieten,este sa ma trezesc intr-o dimineata ca si cum n-as stii ,ca si cum ultima perioada a fost un film ,o poveste ....orice vrei tu, numai realitate nu .
Sa-mi dispara toate ideile ...pentru ca in final totul e la fel .
Pentru ca am avut dreptate,a durut si doare ca dracu ' .
Am spus ca va fii trist....si ca-mi va fi refuzat acest tot indestulator.
Ca sa acopar...
Sa pleci si "sa iei cu tine si binele si raul...."
Vroiam sa scriu despre o despartire cat se poate de normala ,dar e greu din cauza catorva
motive :
1. nu am avut niciodata o relatie ,deci nu ne putem desparti;
2.nu vreau sa ne despartim,desi nu am avut o relatie,deci nu ne putem desparti.
Totusi cand eram mica am fost indragostita(ma rog,sa spunem asa) de mai multe vedete si cu niciuna nu am avut o relatie,dar de fiecare m-am despartit intr-un mod .
Sunt convinsa ca nu ti-ai pierdut sensibilitatea aia de care vorbesc oamenii in toata superficialitatea ta si ca nu poti spune "Adio!" pur si simplu,pentru ca nu stiu daca ti-am
spus ca visele intotdeauna spun -adio- dar niciodata nu pleaca .
A inceput haotic,surprinzator....din neant.Greseala ta in tot timpul asta a fost ca nu ai apeciat si nu ai invatat sa privesti (pe)langa tine.Cauti imposibilul,lucruri greu de atins...dincolo de posibiliatile tale,in speranta atingerii unui nou orizont.
Dupa cum spuneam a inceput din neant si ar fi fost frumos sa se termine la fel,pentru ca defapt noi nu am fi fost capabili sa facem ceva sau un nimic mai mare.
Tu fiind o persoana complicata ,voi incerca sa fac un sfarsit cat pot de complicat,dar eu nefiind destul de complicata nu voi reusi .
Stii si tu ca oricine oboseste asteptand,iar cand int-un final apare ceea ce astepta e prea tarziu si renunta pentru ca lupta si-a pierdut scopul in timp....iar "oricine" se resemneaza.
Sa-mi spui acum ca vizionez prea multe filme si ca tind sa fiu un Eminescu ratat care-si asteapta dragostea imaginara si viseaza ca sta cu ea la umbra unui tei(iar asta il excita teribil,ca sa fac haz) ....chestie care in realitate nu se va intampla niciodata din diferite motive .
M-am legat de locurile in care am fost si de cele in care nu ai venit .
In fine,nu vreau sa te trezesc din realitatea ta ,din viata ta de nepamantean,de supraom...si tot asa,pentru ca si tu tinzi sa fi un Eminescu ratat care se simte "nemuritor si rece " ,insa ai puterea de a te autoSUPRAdefini .
Te apreciez pentru asta ,sincer .
Oricum...ceva nu ti-a placut ,iar eu nu vreau sa astept din nou ceva de care in viitor probabil nu voi mai avea nevoie...pentru ca ...exista "prea tarziu".
Am fost norocoasa...si puteam ajunge usor ipocrita ,dar iti multumesc oricum .
De data asta nu te mai rog nimic.Mi s-a raspuns si l-a intrebarea "cine ar vrea sa ramana fiind constient de raul pe care-l face? " .
Pustiule,mi-ai tras o cortina de fier in fata ochilor ,dupa ce mi-ai aratat partea frumoasa .
Deci,stimabile domn,multumeste etern pentru sansa de a-ti apartine in intregime.
La revedere in toamna asta !
Si iar ma contrazic.
Placebo -happy you're gone(link)
Vroiam sa scriu despre o despartire cat se poate de normala ,dar e greu din cauza catorva
motive :
1. nu am avut niciodata o relatie ,deci nu ne putem desparti;
2.nu vreau sa ne despartim,desi nu am avut o relatie,deci nu ne putem desparti.
Totusi cand eram mica am fost indragostita(ma rog,sa spunem asa) de mai multe vedete si cu niciuna nu am avut o relatie,dar de fiecare m-am despartit intr-un mod .
Sunt convinsa ca nu ti-ai pierdut sensibilitatea aia de care vorbesc oamenii in toata superficialitatea ta si ca nu poti spune "Adio!" pur si simplu,pentru ca nu stiu daca ti-am
spus ca visele intotdeauna spun -adio- dar niciodata nu pleaca .
A inceput haotic,surprinzator....din neant.Greseala ta in tot timpul asta a fost ca nu ai apeciat si nu ai invatat sa privesti (pe)langa tine.Cauti imposibilul,lucruri greu de atins...dincolo de posibiliatile tale,in speranta atingerii unui nou orizont.
Dupa cum spuneam a inceput din neant si ar fi fost frumos sa se termine la fel,pentru ca defapt noi nu am fi fost capabili sa facem ceva sau un nimic mai mare.
Tu fiind o persoana complicata ,voi incerca sa fac un sfarsit cat pot de complicat,dar eu nefiind destul de complicata nu voi reusi .
Stii si tu ca oricine oboseste asteptand,iar cand int-un final apare ceea ce astepta e prea tarziu si renunta pentru ca lupta si-a pierdut scopul in timp....iar "oricine" se resemneaza.
Sa-mi spui acum ca vizionez prea multe filme si ca tind sa fiu un Eminescu ratat care-si asteapta dragostea imaginara si viseaza ca sta cu ea la umbra unui tei(iar asta il excita teribil,ca sa fac haz) ....chestie care in realitate nu se va intampla niciodata din diferite motive .
M-am legat de locurile in care am fost si de cele in care nu ai venit .
In fine,nu vreau sa te trezesc din realitatea ta ,din viata ta de nepamantean,de supraom...si tot asa,pentru ca si tu tinzi sa fi un Eminescu ratat care se simte "nemuritor si rece " ,insa ai puterea de a te autoSUPRAdefini .
Te apreciez pentru asta ,sincer .
Oricum...ceva nu ti-a placut ,iar eu nu vreau sa astept din nou ceva de care in viitor probabil nu voi mai avea nevoie...pentru ca ...exista "prea tarziu".
Am fost norocoasa...si puteam ajunge usor ipocrita ,dar iti multumesc oricum .
De data asta nu te mai rog nimic.Mi s-a raspuns si l-a intrebarea "cine ar vrea sa ramana fiind constient de raul pe care-l face? " .
Pustiule,mi-ai tras o cortina de fier in fata ochilor ,dupa ce mi-ai aratat partea frumoasa .
Deci,stimabile domn,multumeste etern pentru sansa de a-ti apartine in intregime.
La revedere in toamna asta !
Si iar ma contrazic.
Placebo -happy you're gone(link)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)