It had already become day as he opened the big wooden door and stepped out of the shadows.
The sun had shown behind the eastern forest, bright and warm in a cloudless sky.
As his eyes closed, he slowly raised his head.
Gently, the morning wind caressed his face and rustled through his long hair
The chatter of the birds had become one with the whispers of the black elders, melding with the rhythmic babbling of the little brook, which wound its way to the distance behind the humble grange.
But it has not always been like that.
One thousand seven hundred years ago, during the celebration of the two moons, the enemy forayed over powered the villagers under the cloak of darkness.
Brave men were cut down where they stood in the cold crisp autumn night.
The ones who still had life in their veins escaped in despair, but regathered quickly and formed a resistance.
Many among them, women and children, only armed with axes, torches, and pitchforks.
And it seemed as if all hope was forsaken...

(Haggard - the origin)

O sa ne ninga-n par cu flori de mai.....

Iar ochii scriitorului imi vor parea intotdeauna atat de albastrii cum doar zorii pot fi uneori ...senini,plini de blandete si invaluiti in mister.
Vreau sa cred ca ne-a plouat in speranta descoperirii chipului ....si ca ochii-i erau atat de albastrii precum i-am vazut eu...chiar daca.

Acolo poti sa te nasti sa renasti si sa renasti...Si-ti vine sa plangi ,sa urli ...cand te gandesti ca orgia se va termina si vei da cu ochii de aceeasi monotonie...stare constanta...cu aceeasi oameni in care nu ti-ai vazut niciodata viitorul.
"Nu ne vom opri..."
Ii oferi unuia dintre cei multi o sansa ,in speranta unei mici schimbari,insa rezultatele iti lovesc psihicul in cel mai brutal mod posibil si strigi "Fericiti cei saraci cu duhul" ,laudand in continuare trupul precum doar foarte prostii o pot face ...apoi binecuvantand femeile neomenoase.
"Si ce..."

Iris - Iris Aeterna
Cu tamplele lovite de pereti sa ramai cu aceleasi dorinte care-ti pulseaza inauntru...in fiecare episod cu alte personaje.
Ramai asa...si in final tot miros de pamant simti.


In alta ordine de idei : am trait din nou momentele pe care doar la un concert Iris le poti trai ...si am avut aceleasi dureri de spate si maini pe care le voi primi cu drag dupa fiecare concert .
Iar restul....il ratez constant.

"Other than my eye, two things aren't paralyzed, my imagination and my memory. .."

Spre rusinea mea inca nu am invatat sa fac recenzii .In fine...Ma obsedeaza inca filmul
asta destul de bine regizat,usor plictisitor la inceput ,insa o data ce incep primele minute nu-ti poti lua ochii(asta fiind o reclama stupida de umplutura).
M-a impresionat tare mult finalul in care omul nu iese invingator...defapt... depinde cum e privita povestea ,pentru ca :
- Jean-Dominique ar putea fi invingator luandu-l in considerare pur si simplu pe el ,ca om, modul in care a fost scrisa cartea si ce a fost lasat,dupa drumurile chinuitoare parcurse pentru scrierea cartii .

- nu ,pentru ca nu a ramas .

Pana la urma,cine-ar ramane?Cine ar fi ramas ?Sau cine va .


Scafandrul si fluturele - un film de Julian Schnabel si inspirat dupa volumul "Le Scaphandre et le papillon" de Jean-Dominique Bauby.

Jean-Dominique Bauby are 43 de ani si este un tata de familie fericit. Dar sufera un atac cerebral si, dupa ce se trezeste din coma, isi da seama ca a ramas paralizat complet. Barbatul nu mai poate decat clipi. Cu ochiul stang. Clipind din ochi pentru fiecare litera a alfabetului, Bauby scrie o carte, Scafandrul si fluturele, fresca a trairilor sale din trupul care nu-i mai este decat o inchisoare.

“Oare înainte am fost orb si surd sau a fost nevoie de lumina necrutatoare a dezastrului, ca sa îmi pot gasi adevarata natura ?”, se întreaba Jean-Dominique Bauby, adresandu-se atat lui însusi, cat si noua, tuturor. E nevoie sa suferi de “sindromul locked-in” pentru ca o fiinta omeneasca sa devina constienta si sa îi faca pe ceilalti sa empatizeze ? Trebuie sa ne îmbolnavim, pentru ca îngerii sa apara si sa ne ajute ?

Tatal meu a murit la varsta de 92 de ani. Nu a fost niciodata cu adevarat bolnav. A avut o casnicie fericita cu mama mea, timp de mai bine de 60 de ani. Cei mai multi oameni ar spune imediat ca îsi doresc o viata ca a lui, dar, cum nu fusese bolnav niciodata, nu era pregatit pentru moarte, care îl terifia. Spre sfarsitul vietii sale a locuit cu mine si sotia mea, dar eu nu am reusit sa îl salvez de aceasta teama. Viata nu poate fi alcatuita doar din durere, haos sexual si vid. Trebuie sa mai existe si altceva.

Cand Jean-Dominique era un membru al societatii sanatos, inteligent si viguros, era scriitor. Nu era nimic altceva decat un autor care lucra în conformitate cu standardele succesului social. Dupa ce a paralizat si a renascut sub forma de ochi – punctul de vedere a ceea ce el numeste “fluturele” – a pornit în cautarea vietii sale si a paradoxurilor vietii, realizand o lucrare care are un efect urias asupra tuturor celor care o citesc.

“Viata mea a fost un sir de lucruri “cat pe-aci sa fie ratate”... Femeile pe care nu am fost capabil sa le iubesc, sansele pe care le-as fi avut ca sa ma bucur, dar pe care le-am lasat sa se piarda...O cursa în care, desi stiam rezultatul de la bun început, nu am reusit sa pariez pe castigator.” O privire introspectiva asupra vietii. O sansa la constientizare. Aceasta este povestea noastra, a tuturor, care cu siguranta ne confruntam cu moartea si boala. Dar, daca ne uitam cu atentie, putem gasi aici sens si frumusete.

Am dorit ca acest film sa fie un instrument, ca si cartea lui, un dispozitiv de autoajutorare, care sa va ajute sa faceti fata propriei morti. Asta am sperat si din acest motiv am facut acest film.
Julian Schnabel

De ce iubim femeile (link)

Si pentru ca totul e in continua schimbare ....


Ah ,L'amour(link)

Niciodata cel/cea care crede cu adevarat nu participa ,iar de cele mai multe ori se multumeste sa priveasca din exterior,pana cand realizeaza si cei implicati,dar e prea tarziu si atunci spune "Stiati ca..." .
Acum urmeaza partea in care nu stiu ce sa mai spun si completez "Ma-ntelegi ?" .

Nu scriu des despre lucruri de genul asta ,dar de data asta a fost foarte urat .
Pe langa faptul ca in troleu/autobuz trebuie sa vad toate feţele posomorate si multe alte tipuri de feţe (suportabile sau nu ) pe care nu are rost sa le insir acum,trebuie sa vad cum un cretin loveste un aurolac de parca ar lovi un caine care vroia sa-l muste .
Imi pare nespus de rau ca nu gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie macar 5% din ce am simtit si cum s-a intamplat.
Ce-i drept sunt multi care fura ,dar aurolacul ala vroia sa mearga o singura statie si timp de 1 minut ar fi stat pe scari !
Dar nu....cretinul,fiind un barbat ..UN OM in toata puterea cuvantului,cu mai mult de 12 mii in buzunar isi permite sa-i dea un sut atat de tare incat sa-l arunce pe asfalt.Bineinteles ca nu puteau lipsi copiii de dupa colt care sa vina si sa-si bata joc (probabil parintii lor erau frati din alta mama cu respectivul cretin ).
Daca tot am inceput un fel de stirile de la ora 5 ...
In statie am observat cum unei bunicute i-ar fi picat dintii daca le-ar fi zambit celor 2 nepoti de maxim 7 ani si culmea cand am privit-o s-a uitat la mine de parca i-as fi spart geamurile (nu-i cea mai buna comparatie ,dar ideea conteaza).
E asa greu sa te prefaci macar ca zambesti?(stiu ca existe lucruri cu adevarat triste care te fac sa uiti de asta si mai stiu ca nu stiu nimic despre respectiva baba si cei doi nepoti ,daaaaar raman la ideea mea in legatura cu cei 3 din statie )

Oameni....

Stirile s-au terminat .

"Iarta-mi visarea si trezeste-ma."

Asta in cazul in care iti amintesti .
Metaforic vorbind,pentru ca e un blog si se presupune ca trebuie folosite figuri de stil si alte alea "Cand ti se ofera IA ! "



E blogul meu si imi permit sa injur "Ce cacat ,frate !"...nu-i deloc asa ,sincer,dar....fie .

I won't write again 'til the sun sets behind your grave

"Buna seara ,prieteni !" 6 .08.2009

Iris 2009 (link)

'80 ...'85...2009 si tot asa .


Intodeauna vor exista lucruri care isi vor pune amprenta foarte usor .
De data asta n-am sa incerc sa scriu .

Artistul simte ,simte pana la delir si sufera de-o boala care se zbate in interiorul sau ca intr-o cusca .Nimeni nu e capabil sa atinga artistul....iar bietul de el nu realizeaza multe.
Sa-mi spui tu ,vechiul meu prieten batran si uitat,tu,singura persoana pentru care am scris cu adevarat multe luni...cum sa lupt cu himera acestuia (himera spun !).
Ai venit pentru ca ai fost singurul pe care l-am chemat,imi zambesti si ma lasi sa-mi lipesc fruntea de umarul tau pentru ca tu nu poti fii atins de maladia pe care am capatat-o eu .
Artistul simte si nu stiu de ce dracu' nu l-au lasat sa simta intr-o camera
goala ,de ce nu l-au torturat suficient de mult incat sa-i fie teama sa iasa pentru ca l-ar ustura ochii de la atata lumina ...incat sa aiba ce-i mai bun pentru ceilalti,care nu ar avea timp sa-l priveasca pe el pentru ca s-ar bucura de
arta lui .
Sa-l uite in camera,dupa ce vor avea tot .... si sa vedem atunci cine ar mai putea observa trupul acela colosal ascuns in cearsafurile albe care ar da din maini ,ar tipa si-ar ingenuchea langa marginea patului..cersind o mangaiere .
Momentan il vor lasa liber ,ceilalti crezand ca e aproape dar niciodata nu-l vor putea ajunge din urma.


Asta e realitatea pe care am refuzat-o .

Ca sa nu te mai ametesc ....

Singurul lucru pe care mi-l doresc,"autoinsusitul" meu prieten,este sa ma trezesc intr-o dimineata ca si cum n-as stii ,ca si cum ultima perioada a fost un film ,o poveste ....orice vrei tu, numai realitate nu .
Sa-mi dispara toate ideile ...pentru ca in final totul e la fel .
Pentru ca am avut dreptate,a durut si doare ca dracu ' .

Am spus ca va fii trist....si ca-mi va fi refuzat acest tot indestulator.

Ca sa acopar...

Sa pleci si "sa iei cu tine si binele si raul...."

Vroiam sa scriu despre o despartire cat se poate de normala ,dar e greu din cauza catorva
motive :
1. nu am avut niciodata o relatie ,deci nu ne putem desparti;
2.nu vreau sa ne despartim,desi nu am avut o relatie,deci nu ne putem desparti.
Totusi cand eram mica am fost indragostita(ma rog,sa spunem asa) de mai multe vedete si cu niciuna nu am avut o relatie,dar de fiecare m-am despartit intr-un mod .
Sunt convinsa ca nu ti-ai pierdut sensibilitatea aia de care vorbesc oamenii in toata superficialitatea ta si ca nu poti spune "Adio!" pur si simplu,pentru ca nu stiu daca ti-am
spus ca visele intotdeauna spun -adio- dar niciodata nu pleaca .
A inceput haotic,surprinzator....din neant.Greseala ta in tot timpul asta a fost ca nu ai apeciat si nu ai invatat sa privesti (pe)langa tine.Cauti imposibilul,lucruri greu de atins...dincolo de posibiliatile tale,in speranta atingerii unui nou orizont.
Dupa cum spuneam a inceput din neant si ar fi fost frumos sa se termine la fel,pentru ca defapt noi nu am fi fost capabili sa facem ceva sau un nimic mai mare.
Tu fiind o persoana complicata ,voi incerca sa fac un sfarsit cat pot de complicat,dar eu nefiind destul de complicata nu voi reusi .
Stii si tu ca oricine oboseste asteptand,iar cand int-un final apare ceea ce astepta e prea tarziu si renunta pentru ca lupta si-a pierdut scopul in timp....iar "oricine" se resemneaza.
Sa-mi spui acum ca vizionez prea multe filme si ca tind sa fiu un Eminescu ratat care-si asteapta dragostea imaginara si viseaza ca sta cu ea la umbra unui tei(iar asta il excita teribil,ca sa fac haz) ....chestie care in realitate nu se va intampla niciodata din diferite motive .
M-am legat de locurile in care am fost si de cele in care nu ai venit .
In fine,nu vreau sa te trezesc din realitatea ta ,din viata ta de nepamantean,de supraom...si tot asa,pentru ca si tu tinzi sa fi un Eminescu ratat care se simte "nemuritor si rece " ,insa ai puterea de a te autoSUPRAdefini .
Te apreciez pentru asta ,sincer .
Oricum...ceva nu ti-a placut ,iar eu nu vreau sa astept din nou ceva de care in viitor probabil nu voi mai avea nevoie...pentru ca ...exista "prea tarziu".
Am fost norocoasa...si puteam ajunge usor ipocrita ,dar iti multumesc oricum .
De data asta nu te mai rog nimic.Mi s-a raspuns si l-a intrebarea "cine ar vrea sa ramana fiind constient de raul pe care-l face? " .
Pustiule,mi-ai tras o cortina de fier in fata ochilor ,dupa ce mi-ai aratat partea frumoasa .

Deci,stimabile domn,multumeste etern pentru sansa de a-ti apartine in intregime.


La revedere in toamna asta !




Si iar ma contrazic.

Placebo -happy you're gone(link)

Si-a trecut mana prin par ,privindu-si apoi palmele de parca le-ar fi vazut prima oara .
Imi parea rau si nu stiam daca facusem bine .
I-am spus ca deasupra tuturor aiurerilor mele exista ceva ce nu va putea fi definit "aiurea"
niciodata ,m-a privit ,dar nu m-a intrebat "ce" pentru ca stia ca eram sigur ca asta ar fi facut sau ca asta asteptam.
Dupa cateva alte priviri ,am incetat sa mai vorbesc.
Era nepermis si nu realizasem pana atunci.
A ramas cu mainile pe fata ,am ramas cu multe cuvinte-n plus si pana la urma am plecat .
...si-astept...sa ma intrebe "CE" ,sa ma roage sa termin ,sa termine sau sa continue ceea ce nu...am reusit .

Siiii blogul a implinit un an .Multe au fost sterse,dar felicitari,blogule,ai parcurs etape (ne)importante .

Carpe Diem ?

Hai azi.Maine vine-n graba....si azi trece-n graba .


Sau nu.Am scris cu regretul celei de ieri,teama celei de azi si gandul celei de maine.
Carpe diem?

"everything falls in June" .

Vaca s-a indragostit de rata .
Rata e tanara ,frageda si usor narcisista,iar vaca ...vaca e atat de trista ,aproape
mereu ,urata si imbatranita incat ai fi oripilat sa o vezi.
Vaca a stat o noapte-ntreaga in ploaie ca sa culeaga iarba pentru rata ,dar ratei nu i-a pasat si vaca trista a racit .
Asa ca vaca s-a hotarat sa scrie proza pentru rata iar ratei nu i-a pasat,asa ca vaca a injurat rata,iar ratei nu i-a pasat.
Rata isi continua existenta ,iar vaca sta trista pentru ca ratei nu-i pasa ......ca de i-ar fi pasat,probabil vaca ar fi facut altceva.

Rata nu e o gasca ,e doar un personaj cretin ,iar vaca nu e taur ,e un personaj fictiv .
Totusi ....rata ar putea deveni o prefacuta ignoranta ,iar vaca un talent nedescoperit printre miile de vaci proaste ,dar NU! Raman doua personaje .


Se numeste imbecilitate si face parte din seria :daca as fi avut ceva mai bun de facut nu as fi scris asta.

"She had fallen in love so many times that she began to suspect she was not falling in love at all, but doing something much more ordinary."

E acelasi spectacol ieftin si cretin ,in care un singur personaj e diferit ,dar joaca la fel sau mult mai prost decat anteriorul .
Difera mici detalii,....amanunte ...in rest poti face o lista sau o poti da pe cea veche.
Personajul diferit trebuia sa stea dupa cortina ,dar a trecut de cortina si asta schimba totul ,dar tot un personaj nepotrivit ramane
Poti da din nou cu capul in peretele ala ,oricum e murdar de mult si de ce sa-ti spui "Va fi bine" cand defapt nu va fi niciodata reciproc ?
Fa-o din nou !
Din "aceeasi greseala" devine "obisnuinta" .

Getting lonely, getting old

"Goodbye ,miss ....I will be back......"

Eu regret multe si am prea multe incapabilitati .

Printre altele,m-am plictisit sa cunosc oamenii bine ,devine infricosator uneori.

Victor s-a schimbat.Cineva sa-i dea lui Victor hainele vechi inapoi.

Era atat de frageda tineretea ta ....si-ti cresteau mormant din flori uscate ...stingeau stele in balti....
N-ai strigat "Ramai sa vezi cand tac...."

Victor s-a schimbat ...in pijama si a adormit pe gresie cu gandul la Victor cel din....

Nu te rupe si tu. Ustura destul locul.

Cat de stupid e cand te agati de lucrui si-ajungi sa te spanzuri de ele.

Tragedia viziunii

Ploaia spala orasul de pacat si cad pasari pe asfaltul rece .Se desface si le-nghite multumind cerului.Fumul cladirilor inghitit de-un om fara tigari,moare-n plamani si urla de...placere...Aerul curat si rece bate cu pumnii-n gratiile din coaste si se-arcuieste spatele femeii ...de...durere...Mor pruncii de pe strazi si trec fotografii bucurosi pt arta gratuita,fiind apoi arsi pe bancile din parcul mort,de soare.

De la atata caldura ,li se topesc mainile,li se sfarama oasele si cad cenusa-n pamant.
Am descoperit cat de teama imi este de oameni sau cel putin de trupurile lor.Sunt hidosi uneori,in special in troleu ,oras sau statie.....


fac prea multe presupuneri

Sonata Arctica - Replica

Gasco!

Trist. Salata nu e varza.

O fraza de cacat ,folosita de marea majoritate : sut in cur ...sau..ori..fie..dezamagire.


Ratez constant multe,ca mai tarziu sa devin eu ....aaa...propriul proiect esuat.

"Ochii tai in oglinda,Victor,sunt frumosi,puternici,cinstiti,de cavaler fara pata si prihana.Te-am privit pana cand aerul din sala de baie s-a intunecat intr-un cafeniu foarte inchis iar eu am inceput sa tremur...."
Nu-ti amintesti,Victor.

Avem nevoie de superglue.

Vama -Dumnezeu nu apare la stiri

JAVRA

Ai murit?Esti surd ,orb,mut?Ce-ai.de tei.de menta.de ce vrei....
Hai! Uita-te-n oglinda
(acolo ochii tai sunt frumosi si cinstiti),
cauta-te-n cearsaf(acolo-s frumoase alunecari ale realitatii,ce-au trecut) ...o farama ai sa gasesti.....

.pentru caini.

"S-ar putea sa regreti ca m-ai intalnit"

Si-a gasit alta slujba sau poate nu a fost multumit de cea primita.
Reiau:Acum ar fi bine sa-ti pastrezi cuvintele,privirile,zambetul..sa te pastrezi,asa,pentru tine.
Si eu?As vea doar sa fi plecat prima sau sa nu fi venit.

Nu-mi mai place ploaia,nu-mi mai place cafeaua....
Ma-ntreb,in umila mea prostie,cate n-or sa-mi mai placa.
Cat despre cei pe care-i fac sa nu le mai placa :iertare,dar mi-e indiferent.

1 Aprilie

Blogul meu ar fi trebuit sa implineasca juma' de an,dar datorita incapabilitatii mele de a pastra,nu implineste .

Deci :sa fi cuminte,blogule !

"Tu nu trebuie sa te simti prost."
Acum ar fi genial daca ti-ai pastra reactiile ,pentru ca oricum nu am sa le cunosc vreodata cu adevarat.

"nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valenţele elementelor chimice
iar eu o tablă pe-un acoperiş de siloz
tot n-am fi fost aşa de străini."

-Ramai in noaptea asta la mine.Bem cafea,fumam,citim...numaram scamele de pe covor,ne uitam ca prostii unul la altul pana ne-or ustura ochii...si...ramai in noaptea asta la mine,ramai....

-Raman,raman....

Iar acum ma simt asa si asa....





"Se ridica-n capul oaselor,se-ntindea si radea ametita de vise si singuratate."

Vin.e. vii.ne prima.vara

Si-o arunc intr-un san pe cearsaful rece .Il cuprinde cu doua degete pana se topeste peste
trupul ei .Ma aplec si-i mangai sanul pe care-mi tin capul.Ma topesc si eu pestea ea,ne amestecam dintii,ochii,trupurile si ma sting.
Las cotloane intunecate in camera,pe care ea le va descoperi dimineata ,cand va umbla dezbracata-n camera rece,umeda....

Si-astept sa treaca timpul pentru a-mi intinde pielea pe-a ei si sa-i strig ..sa-i strig.....

Uite! Iarna a facut'o cu primavara.


Dar iarna nu a parasit-o,pentru ca e-o poveste frumoasa si va trece prin ochii primaverii,caci e mult praf...si pulbere

A dracu' treaba...
Cum va dati seama ca nu ma simt bine,iar eu nici macar nu va retin culoarea parului?
"Mi se pare mie sau azi ai ceva?"
"Nu am dormit suficient."
"Ba nu-i asta."
"Si tu ce ziceai ca faci?"

E o poveste destul de frumoasa incat acum sa o demoralizeze total si sa rupa tot echilibrul pe care il mai avea in ea..si care oricum nu era atat de mult.
Se intalnesc a doua zi din intamplare.
"Hei ! Ma asculti ?"
"NU."
Am terminat secventa .