Cand s-a intors a doua oara era invaluit in plete negre,priviri mute si buze si maini de inger,albe.

L-as fi-ntrebat ce legatura are invatatura lui cu-nvatatura noastra viitoare ….

….dar eu uitasem de unde-a plecat.

Chopin.Covaci.Cullum.Dostoievski.Gilbert.Tutea.MONOPOLY.

Totusi n-am putut intelege cum putea s-aline nascutele sperante-n mine ….prin gratia cuvintelor lui strambe.

“Sunt tanar,Doamna,tanar
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele in os…
Sunt tanar,Doamna,tanar,de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune,timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestiriï, sunt tanar. Buna seara!” (Florin Pitis)

* Despre tine pe oglinzi

Batrana: Eu sau ea?
Intrebare ce-mi macina maruntaiele finitului .Pasii-ncep sa-i vorbeasca dezvaluind goliciunea plamanilor de sticla.

Reflexia trecutului in oglinda: Ii pieptan parul rosu si-i cad firele din ata alb’a societatii.
Mana-i tremura si-i aud vibratia afona a sufletului torturat.
Imi bate cu pumnii-n coaste cersindu-mi viitorul.

Batrana: Mi-e dor de ea.Nu-i pot simti finetea pentru a-mi alina fumul interior.Dansez in ochii ei si-s libera sa-mi gust misterul.
Ea e singura care ma poate citi.Ingenuchez in
fata-i,implorand.

Reflexia trecutului in oglinda: Ii sarut talpile si-i sterg gura de sperante-apuse.Sparg sticla pentru -a lasa cioburile s-o patrunda aratandu-i ca traieste…inca.Insa-i pot oferi doar un zambet amar,

Batrana: E-un zambet de hiena.Imi soarbe fiecare ramasita.Zeul care ma dadea candva in leagan acum e praf pe buzele ei fragede.E frig in oglinda,dar parca-i mai bine in eternitate.Acolo e EA! Da-mi ,te rog! Cer…

Reflexia trecutului in oglinda: Cer…Cer! CER SI STELE! Nu esti ca sfintii-ntre ele.Ai ploapele grele si-atarni de-o singura geana.Ai sa te-ntorci in cei ce vor fi …Vei smulge necunoscutul si-l vei zdrobi intre dinti.

Batrana: Si-atunci tu-mi vei oferi doar talipile grele si oaspetii noi ai viitorului ce m-asteapta.Si-n final…

Reflexia trecutului in oglinda: Eu sau Ea?

Batrana: Te-am privit.”Te-am privit pana cand aerul din incapere s-a transformat intr-un cafeniu inchis”…iar eu…

Reflexia trecutului in oglinda: Am omorat un suflet.

Si-am ras constant cu intristare dupa ce-am sorbit suflete de fecioare si de barbati necopti.Am plans cu speranta oprita la glezne…caci nu vor sa se termine niciodata.

( Iar cuvantul intreg mi-e o Frunza)

Tata obisnuia sa arunce cadavre cu o nepasare cruda.

L-am urmarit si-n incercari desarte de-a manca,in sughituri de prunc infrigurat, aruncatura lui,

speram sa le dau nastere din nou ,sa le redau tot ce-au avut si nu.

Cadavrelor!

Dar tot ce le-am putut oferi au fost talpile mele de-apoi si sunetele pumnilor murdari ….iar tata le -aducea lunar oaspeti noi .

Ceva timp mai tarziu….

Seara-mi pieptanam incet rosul sangeriu al capului din care nu mai izvora nimic…si repetam surorii mele din oglinda

“N-am sa fiu o mama buna.”

Cand am ramas cu un fir de ata-n peria de sarma mi-am spus “Am sa fiu o mama buna.”

Imi pieptanasem parul pana la ultimul fir .Eram marioneta.

In lumea ‘ceea plina de papusi traiul mi-l puteam duce si copiii mi-i puteam creste.

Tata inca obisnuia sa arunce cadavre….cu lacrimi in ochi si scarba pe gura.

Eu le tineam flacara aprinsa …imi dadusem parul rosu,il aruncasem in rau ,pieptanat bine, si-aprindeam copacii din gradina copilariei.

Tata….e un om cu trup inalt si alb,cu parul auriu,obsedat de aur si-altele din campul ‘cesta,cu ochii verzi ,bolnavi de vin si vina a ceea ce n-a putut face,uneori rosu-n obraji,observand anii din mine si Larisa,pe care-o striga “Georgiana”,destul de suav,spre deosebire de-al meu.

Tata e om.Rectific.

Il visez adesea…